De ce ne este atât de greu să ne mobilizăm pentru a începe ceva
Fie că e o dietă, sport sau un proiect
Amân de 6 luni să încep să scriu pe Substack.
Nu a fost ideea mea.
Mai întâi a fost Valentin Bunea cel care mi-a recomandat platforma și a considerat că aș avea ceva de spus, ceva util pentru alți oameni. Mi s-a părut o idee excelentă, dar am amânat.
Ulterior, la un workshop pe care l-am facilitat, despre mâncatul emoțional, în cadrul programului Body Engineering, participanții mi-au cerut contul de Substack pentru a aprofunda subiectele discutate. Și tot am amânat să scriu, deși exista cerere și nu era prima dată.
Evident că pot motiva afirmând că nu am avut timp, energie, inspirație...Bla…Crezi că ar fi adevărat?
Dacă îmi semeni și ți se pare cunoscut, amâni și tu de ceva vreme să începi ceva: să îți schimbi alimentația către ceva mai sănătos, să faci sport, să începi un proiect de suflet, să mergi la un curs, să îți satisfaci un hobby și lista poate continua.
Și probabil știi deja că există mai mulți ca noi.
Atenție! Nu vorbesc aici despre a face ceva ce știi deja că nu ai chef să faci, tema aceasta va fi subiectul unui articol viitor. 😉
New Year, New ME…🎊 🎉 🥂
Ianuarie este de obicei luna a ceva nou - Anul Nou, rezoluții noi, obiceiuri noi. Dacă luna decembrie aduce bilanțul, frustrarea pentru anul trecut dar și speranță pentru anul următor, ianuarie este luna în care te pregătesti pentru a începe ceva nou.
Oricine a sperat și speră să se schimbe sau să evolueze, știe cât de dificil este pur și simplu să începi un lucru nou, fie că este vorba de prima zi la sală, prima masă sănătoasă pe care te-ai angajat să o gătești acasă, prima carte pe care vrei să o citești dintr-un domeniu sau orice alt obiectiv. S-ar putea să îți placă de fapt, acel lucru nou, odată ce începi, dar a face acel prim pas este adesea descurajant și sursa unei rezistente suficiente pentru a dărâma prompt orice determinare.
După ce ai intrat cu entuziasm în Noul An, cu o listă de rezoluții cât mai lungă (listă pe care, cel mai probabil, nici nu ți-o mai amintești complet până a doua zi și care conține și câteva rezoluții din anii anteriori), ai câteva zile la dispoziție să renunți. 🥺
De ce spun asta?
Există deja Quitter’s Day - Ziua celor care renunță în calendar. Cei de la Strava au constatat că de pe la jumătatea lunii ianuarie, aproape 80% din utilizatorii aplicației abandonează scopurile propuse. Quitter’s Day este în a doua vineri din an.
Aversiunea oamenilor față de schimbare, combinată cu frica de esec, duce la o teamă atât de copleșitoare încât nici măcar nu încercăm, desi suntem constienți că acțiunea respectivă ne va face bine sau chiar ne va plăcea.
Care este cauza?
Cauza poate fi explicată printr-o combinație de factori psihologici și comportamentali, pe care îi detaliez mai jos. Te vor ajuta sa te ințelegi mai bine. Citește-i și vezi care ți se aplică, pentru a ști cum să te deblochezi.
✅ Frica de eșec:
Teama că nu vei reuși poate împiedica acțiunea.
Este mai ușor, mai sigur pentru o anumita parte a creierului nostru, să amâni începutul unui proiect decât să risti să nu-l duci la bun sfârșit.
În cazul meu, teama de a începe să scriu pe Substack se leagă de frica de a nu fi suficient de buna sau de a nu reuși să ofer conținut valoros. Această frică m-a facut să amân momentul începerii, pentru că nu doream sa ma expun, să mă confrunt cu posibilitatea de a nu fi apreciata sau de a nu fi "destul de buna".
La fel se întâmplă și când vine vorba de un program de nutriție sau sport. Frica de a nu reuși să urmezi un plan riguros poate duce la amânarea începerii. Decat sa nu reusesti sa te tii, sa suferi si sa te frustrezi, mai bine deloc.
Din perspectiva evolutiva, a face ceva nou putea fi foarte riscant.
În vremuri stravechi oamenii au supraviețuit și au prosperat nu pentru că erau cei mai puternici și mai rapizi, ci pentru că au fost binecuvântați cu inteligență și colaborare. Erau în vârful lanțului trofic pentru că munca lor în echipă la vânătoare era de neegalat. Cu toate acestea, dacă cineva incalca regulile de convietuire, facea ceva ce tribul considera gresit sau nepotrivit, acesta era respins, ostracizat și rămânea pe cont propriu. Când era singur, vânătorul devenea în scurt timp vânat.
Si uite asa, dacă ieșeai din tribul tău pentru a face ceva diferit, ceva nou, aveai mai multe șanse să te pui în pericol. Așa că, din punct de vedere evolutiv, ne-am dezvoltat o teamă de a face lucruri noi, care nu ne sunt familiare. Dacă nu te descurci bine cu ceva nou, cum ar fi un hobby, un proiect sau o activitate, oamenii pot să te judece, iar asta poate să afecteze modul în care ești perceput în grup.
De asemenea, atunci când vrem să încercăm ceva nou, de multe ori ne gândim prea mult la ce ar putea să meargă prost și asta ne face și mai temători. Asta se întâmplă mai ales când trebuie să interacționăm cu oameni noi sau să intrăm într-un grup necunoscut, pentru că tot ce este nou poate să ne provoace anxietate.
În esență, teama de a greși și de a fi judecat de ceilalți poate să ne oprească să încercăm lucruri noi.
✅ Perfecționismul:
Dorința de a face totul perfect poate face ca sarcinile să pară mai dificile decât sunt în realitate. Dacă nu esti sigur că poti face lucrurile "perfect", poți amâna începutul pentru Luni, pentru luna viitoare, pentru la vară, etc.
Eu aveam multe idei pentru articole, am deja mai multe schițate, dar niciunul nu mi se părea gata, destul de bun pentru a fi publicat.
Același lucru se întâmplă atunci când vrei o schimbare a stilului de viață. Dorința de a face totul perfect poate face ca pașii inițiali să pară mult mai dificili decât sunt de fapt.
Era o vreme când, la interviul de recrutare, oamenii spuneau ca defectul lor este “perfecționismul”. Credeau ei că “dă bine” să fii perfecționist.
Problema e că există o diferență majoră între a a fi perfecționist și a avea standarde ridicate. Deși pot părea similare la prima vedere, cele două implică abordări și mentalități diferite, mai ales față de succes și eșec.
📌 Perfecționismul implică o nevoie compulsivă de a face lucrurile perfect, deseori asociată cu teama de eșec și de judecată. Persoanele perfecționiste sunt foarte critice cu ele însele și cu ceilalți și au dificultăți în a accepta imperfecțiunile. Se concentrează mai ales pe evitarea greșelilor, se tem de imperfecțiuni și de cum ar putea fi percepute de alții iar rezultatele sunt rareori suficiente, ceea ce duce la o insatisfacție cronică. Asta aduce multă nefericire și multe frustrări.
Un exemplu relevant este graficianul sau arhitectul care amână să predea un proiect pentru că simte că fiecare detaliu trebuie să fie perfect, chiar dacă depășește termenul limită sau studenta care evită să predea un eseu pentru că "nu este suficient de bun," preferând să primească zero puncte decât să trimită ceva “imperfect”.
Îmi vin în minte acum și lideri care insistă că fiecare prezentare să fie “fără cusur”, revizuind obsesiv, ceea ce întârzie proiectele și epuizează echipa.
De asemenea, o mulțime de proiecte vizionare nu au mai fost lansate de unii antreprenori deoarece au fost modificate și “perfecționate” ani în șir, fără a fi lansate măcar în varianta demo, până când au devenit irelevante, deoarece altcineva fusese mai rapid și mai deschis la a învăța din experiență și din feedback-ul pieței. Câte resurse irosite…bani, timp, creativitate, entuziasm…
📌 A avea standarde ridicate implică dorința de a face lucrurile bine și de a produce rezultate de calitate, dar fără a pierde din vedere realitatea și limitele umane. În acest context, mentalitatea se concentrează pe îmbunătățire continuă și pe progres, acceptând imperfecțiunile că parte a procesului de învățare, iar motivația e dată de satisfacția realizării unui lucru bine făcut, nu de teamă de eșec.
De exemplu, un sportiv de elită lucrează constant pentru a-și depăși propriile recorduri, dar înțelege că unele zile pot fi mai puțîn bune.
Cum să faci diferența în viața ta?
Întreabă-te dacă te motivează dorința de a reuși sau frica de a greși.
Permite-ți să greșești și să vezi asta ca parte a procesului. Concentrează-te pe progres, nu pe perfecțiune.
Si…caută feedback constructiv, nu o confirmare constantă a valorii tale.
✅ Lipsa clarității:
Atunci când nu ai o imagine clară asupra obiectivului sau a pașilor necesari pentru a-l atinge, poți să te simți copleșit și să eviți să începi.
Inițial nu aveam o idee clară despre ce și cum aș vrea să scriu. Atunci mi-am amintit ce mi-au spus mai mulți oameni cu care lucrez, la workshopuri sau în sesiuni 1 la 1:
“Faptul că m-ai ajutat să mă înțeleg mai bine, să știu cum îmi funcționează creierul și cum răspunde corpul meu, să-mi înțeleg comportamentul, a contat enorm în a-mi face viață mai bună”.
Și asta mi-a adus claritate dar și motivație. :)
Aceeași problemă apare și atunci când începi un program de nutriție sănătoasă sau de sport: dacă nu ai un plan bine definit, dacă nu știi care este destinația, ce obiective ai și cum le vei atinge concret, te vei simți copleșit de opțiuni și nu vei știi de unde să începi. De aceea e bine să ai un sistem bine pus la punct, care să te ghideze pas cu pas. Bine că există Body Engineering! 😌
✅ Motivația scăzută/necunoscută:
Dacă nu îți este clară motivația sau nu înțelegi beneficiile pe termen lung ale unei acțiuni, dacă nu este o prioritate pentru ține, creierul nu va depune efort să te mobilizeze.
Motivația joacă un rol esențial în începerea și menținerea unui program de nutriție sănătoasă. Fără motivație, poate fi greu să faci schimbări pe termen lung.
De exemplu, dacă ești obișnuit să mănânci pizza și prăjituri, schimbarea acestora cu opțiuni mai sănătoase poate părea greu de realizat. Dacă motivația ta este legată de un obiectiv clar, precum „vreau să mă simt mai energic” sau „vreau să slăbesc pentru sănătatea mea”, acest lucru te poate ajută să reziști tentațiilor.
✅ Procrastinarea:
Știm cu toții cât de ușor este să amânăm ceva, chiar dacă știm că ar trebui să facem acel lucru. De exemplu, mi-am spus că voi începe să scriu pe Substack "mâine", fără să planific exact când, ce și de ce. Și “mâine” a fost plină de alte taskuri și provocări.
Procrastinarea este un comportament bazat pe amânarea acțiunii în fața unei sarcini percepute că fiind dificilă sau neplăcută și se poate ajunge chiar la anxietate față de sarcina respectivă. E un subiect complex, dar nu voi detalia aici.
Pe scurt, îți propui să îți schimbi alimentația, să mănânci mai sănătos, să slăbești, și când să începi…ești copleșit de disconfort, nu ai chef să începi, nu știi de unde și amani momentul.
✅ Distragerile:
Într-o lume plină de distrageri, este ușor să punem pe locul doi sarcinile importante. Tehnologia, rețelele sociale și alte surse de distragere pot face dificilă concentrarea pe ce trebuie să facem, ce e cu adevărat important pentru noi.
De exemplu, în loc să faci niște exerciții fizice sau să pleci la plimbare, te lași prins în a da scroll pe rețelele sociale sau în alte activități care par mai ușor de abordat și îți oferă rapid o doză de dopamină. Și uite așa pierzi din vedere importanța obiectivului tău.
✅ Lipsa de încredere în sine:
Atunci când nu credem că avem capacitatea de a reuși sau că nu suntem destul de buni, acest lucru poate inhiba un început.
Aceste bariere sunt des întâlnite dar pot fi depășite prin clarificarea obiectivelor, începerea cu pași mici, construirea unei rutine și schimbarea modului în care ne raportăm la greșeli și eșecuri. O acțiune măruntă, chiar dacă nu pare semnificativă, poate stimula o mobilizare mai ușoară în viitor.
✅ Omul este o “creatură a obiceiurilor”.
Asta e de bine dar poate fi şi de rǎu.
Sigur ai mai auzit asta, că obiceiurile tale sunt destinul tău. Practic, eşti ceea ce faci zilnic. Dar de ce?
Ființa umană are o aversiune fundamentală față de schimbare și, ca să o spun mai simplu... gândeste prea mult.
Explic imediat la ce mă refer.
De ce nu ne place schimbarea? Obiceiurile sunt activități pe care le facem aproape automat, fără să fie nevoie să le gândim prea mult.
Când conduci dimineața spre muncă, sau când te speli pe dinți , nu te gândești prea mult la fiecare pas, pentru că este deja un obicei. Asta îți permite să te concentrezi pe alte lucruri în timp ce faci aceste activități, cum ar fi planurile pentru ziua respectivă (un fel de pilot automat).
Pe de altă parte, atunci când facem lucruri noi, care nu sunt obișnuite, cum ar fi învățarea unui nou dans sau începerea unui nou regim alimentar, trebuie să gândim mai mult la fiecare pas, să concentrăm atenția voluntar asupra fiecărui pas.
De exemplu, dacă încerci să mănânci mai sănătos, trebuie să te gândești constant ce alimente alegi, ce porții să mănânci și cum să îți planifici mesele (asta daca nu ești abonat Body Engineering 😉). În acest caz, gândurile tale sunt mai strâns legate de ceea ce faci, deoarece acțiunea nu vine automat, ci necesită mai multă concentrare, un efort, o încarcatură cognitivă mai mare.
Doar că al nostru creier e construit by default pe consum minim de energie, deci te va trage către “vechile obiceiuri”. De ce să te chinui și să consumi energie ca să faci ceva nou? De ce să depui efort si să găsești soluții pentru mâncare sanatoasă, când poți să îți comanzi aceleași paște de la restaurantul preferat?
Înainte de a începe ceva nou, ființele umane se gândesc (prea mult 😅) aproape întotdeauna la “costurile și beneficiile” încercării acelui lucru nou, al cărui rezultat depinde de cât de înrădăcinate sunt în obiceiurile lor actuale. Cu cât o persoană este mai înrădăcinată în obiceiurile sale actuale, cu atât mai puține beneficii vede în a schimba și a începe ceva nou.
Acest lucru se întâmplă deoarece suntem prea încrezători că putem ghici cu exactitate utilitatea oricărei schimbări, ceea ce, în esență, devine modul în care ne convingem să nu o facem.
E adevarat, obiceiurile ne ajută să ne desfășurăm ziua și să mai economisim energie dar tot ele ne fac să și eșuăm uneori. Sunt greu de schimbat pentru că sunt atât de înrădăcinate, pentru că sunt aproape automate.
🛟 ⚓️ Cum poți gestiona oricare dintre factorii menționați mai sus ca să poți începe acele activități ce îți aduc beneficii în viață?
Iată câteva direcții:
