Cum sǎ recunoşti "crabii" din jurul tǎu
Despre mentalitatea de crab și cum te protejezi de ea
“Dacă eu nu pot avea asta, atunci să nu o ai nici tu".
Ei bine, NU, nu îți imaginezi. Când te hotărăști să faci ceva pentru tine, cu scopul de a te “îmbunătăți”, poți simți imediat în jurul tău oameni care încearcă să te oprească, sub diverse forme.
De ce? Acțiunea, se pare, îi ofensează pe cei inactivi.
Am discutat despre asta recent, la workshop-ul pe care l-am facilitat recent pentru comunitatea Body Engineering, workshop cu soluții pentru mâncatul emoțional.
Si mi-am amintit de o poveste pescareasca. :)
Se spune că pescarii de crabi, atunci când prind primul crab, îl introduc într-o găleată pe care o acoperă inițial, pentru a nu-l lasă să iasă. Începând de la al doilea crab, pescarii nu mai pun capacul pentru că se întâmplă un fenomen foarte interesant: crabul care ar încerca să iasă din găleată este tras de celălalt sau de ceilalți înapoi. Deci orice crab care ar încerca să evadeze este tras invariabil înapoi de către ceilalți.
Pe tine cine te trage înapoi când vrei să ieşi din gǎleatǎ?
Mergi la cursuri de dezvoltare personală?
“Pfff, te vor spăla ăia pe creier acolo.”
Mergi la un psiholog/consilier/coach? Începi să impui limite celor din jur și să te pui pe tine pe primul plan?
“Dar ce, tu nu te poți ajuta singur? De ce ai nevoie să-ți spună alții ce să faci? De când mergi acolo te-ai schimbat, nu mai ești tu.”
Vrei să faci un curs sau să îți dai doctoratul?
“Dar nu te-ai săturat de diplome? La ce îți mai trebuie?”
Începi un program de nutriție și sport, vrei să fii în formă, să arăți bine și să te simți bine în pielea ta?
“Vai, vrei să te transformi într-un pachet de mușchi? Dizgrațios!
Petreci cam mult timp la sală, de ce/cine fugi?
Îți distrugi stomacul cu dieta aia. Plus că, cine te iubește, te iubește și așa și cine se preocupă de cum arată este superficial, nu?”
Când am intrat acum câțiva ani în comunitatea Body Engineering, am cunoscut poveștile de viață ale membrilor ce își doreau să adopte un stil de viață sănătos și să slăbească. Și ei au menționat frecvent comportamentele de mai sus, care aveau efecte negative asupra lor. Atunci am scris primul articol despre “Mentalitatea de crab” și i-am urmărit ulterior mai atent efectele, particularitățile și motivele.
Mentalitatea de crab
Cum se traduce asta în viața noastrǎ?
Când alegi să ieși din turmă, din “gǎleata” in care ai trait poate toata viața, când vrei să începi ceva nou, să pornești pe cont propriu, să crești, sǎ schimbi și să te dezvolți, e posibil să observi acest fenomen cel puțin curios. În loc să fii felicitat și susținut, o parte dintre colegi, prieteni sau chiar unele persoane din familie încep să se comporte... ciudat. Ca si cum ar vrea sa te tragǎ înapoi în “galeatǎ”. Ok, nu te trag de mânǎ si nici nu folosesc vreun cleste, metodele sunt mult mai subtile, cum ar fi:
"Ești sigur că asta o să meargă?" - tradus în realitate: "Eu nu aș avea curaj să fac asta, deci nu cred că vei avea nici tu."
"Cine te crezi tu, mǎ, Elon Musk?" - sarcasm condimentat cu o doză de invidie.
"Poate ar fi bine să mai aștepți puțin, sǎ începi de luna viitoare..." - aka procrastinarea ca sport de echipă, mascatǎ de aparenta atitudine sfǎtuitoare.
Sau clasicul "Te bagi la lucruri prea complicate pentru tine." - varianta social acceptată de a spune: "Eu nu m-aș descurca, așa că nici tu nu ai cum."
Dar, stai puțin, de ce fac ei asta?
Adică, mulți dintre acești oameni chiar te iubesc, nu? E clar că nu îți doresc răul… sau cel puțin nu conștient.
Și totuși, de ce ar încerca să-ți stingă entuziasmul, să-ți demoleze speranțele și să te facă să renunti la inițiativele tale?
1.Ești oglinda lor.
Prin faptul că te-ai ridicat și ai decis să faci ceva diferit, le-ai arătat, involuntar, unde sunt ei - adica tot pe loc. În loc să vadă curajul tău ca o inspirație, îl percep ca pe un reflector care le luminează propriile frici și ezitări. De exemplu:
Tu începi să înveți o limbă străină la 50 de ani? Ei se gândesc la cele 100 de proiecte pe care le-au abandonat în trecut.
Tu îți deschizi propria afacere? Ei își amintesc cât de mult și-au dorit să plece din corporație și n-au făcut-o.
Tu te apuci să alergi la un maraton? Ei se gândesc la abonamentul de sală plătit și uitat din 2015.
2.Zona lor de confort e foarte “confortabilă”.
Ce faci tu le provoacă anxietate. Ieșirea din zona de confort e, pentru ei, ca și cum le-ai cere să danseze tango pe o scenă în fața a 1.000 de oameni. Poate că n-au curiozitatea să exploreze, poate că le lipsește curajul, sau poate pur și simplu nu înțeleg de ce ai vrea să schimbi ceva. Exemple reale?
Tu te muți la țară să cultivi lavandă. Ei: "Cum să lași orașul și mall-ul?"
Tu pleci să lucrezi în altă țară. Ei: "Nu ți-e bine aici? De ce să te complici?"
Tu decizi să-ți lansezi un podcast. Ei: "Dar cine te ascultă, mă?! V-ați apucat toți de podcasturi!"
3. Invidia mascată sub „sfaturi binevoitoare”
Chiar dacă nu o recunosc, unii oameni se simt amenințați de succesul sau curajul tău. În loc să spună: „Wow, ce mișto că faci asta! Și eu mi-aș dori să am curajul tău”, preferă să-și ascundă invidia sub forma unor comentarii „realiste”:
„Eu doar vreau să fii atent să nu pierzi bani cu afacerea asta.” – tradus: „De ce să reușești tu, când eu am rămas pe loc?”
„Crezi că o să reușești fără experiență? Gândește-te bine!” – tradus: „Mi-e greu să accept că tu ai curaj să încerci, iar eu nu.”
Uneori, oamenii preferă să minimizeze succesul altora pentru a se simți mai bine cu propriile alegeri.
4. Frica de schimbare (a ta, dar și a relației voastre)
Când te schimbi, relația voastră inevitabil se schimbă. Dacă tu crești, înveți lucruri noi, te dezvolți, prietenii sau colegii tăi simt că rămân în urmă.
Dacă erai colegul care făcea glume în birou și brusc decizi să-ți deschizi propriul business, ei se gândesc: „Dar dacă el devine ‘prea bun’ pentru noi?”
Dacă începi să faci sport și să adopți un stil de viață sănătos, prietenii care mănâncă pizza pe canapea se simt inconfortabili: „Oare o să ne judece și pe noi pentru alegerile noastre? Cu cine mai ies la bere?”
Frica lor nu e despre tine, ci despre cum schimbările tale îi obligă să-și regândească rolul în viața ta.
5. Dorința de a te proteja (mascată în negativitate)
Uneori, cei care te trag înapoi chiar cred că fac un bine. Ei văd lumea printr-o lentilă de frică, iau decizii din fricǎ și își proiectează propriile temeri asupra ta.
„Nu e momentul să-ți dai demisia, piața e prea instabilă!” – ei nu cred că e posibil să reușești, pentru că ei n-ar avea curajul să încerce.
Frica lor e reală pentru ei, dar nu trebuie să devină și frica ta. Intenția lor poate fi bună, dar sfaturile lor sunt limitate de perspectiva lor.
In principiu, e vorba de o mentalitate de tip „zero-sum game”
Unii oameni percep succesul ca pe o resursă limitată. Dacă tu ai mai mult, lor le rămâne mai puțin. Chiar dacă nu e vorba de competiție directă, gândirea lor e ceva de genul: „Dacă Valentin are succes, atunci cum rămâne cu mine? Unde mă poziționez eu?”
Tu obții o promovare? Ei gândesc: „Ce norocos e! Eu de ce nu am parte de asta?”
Acești oameni văd viața ca pe un joc cu câștigători și perdanți, deși succesul tău nu are nicio legătură cu situația lor.
