Ți s-a întâmplat vreodată să repeți în oglindă ceva de genul:
„Sunt suficient de bun(ă)”
și să simți, imediat, cum îți vine să-ți dai ochii peste cap? Sau să simți că te minți cu nerușinare?
Stai liniștit/ă, că nu ești „defect(ă)” pentru că nu-ți merge „magia afirmațiilor pozitive”. Poate doar... ești uman(ă).
Nu mai poți intra pe rețelele de socializare, de ani buni, fără să vezi tot felul de afirmații pozitive, oferite zilnic cu generozitate, alături de “bună dimineața la cafeluță.” Ideea din spatele acestei practici este aceea că, dacă îți repeti un lucru de suficient de multe ori, vei începe să crezi în el și chiar se va întâmpla. 😵💫
Dar se pare că lucrurile nu sunt atât de simple.
Psihopupu vs Realitate
Suntem inundați în fiecare zi de o spumă optimistă care ne promite că dacă ne repetăm destul „Sunt fericit(ă)”, „Sunt puternic(ă)”, „Mă iubesc așa cum sunt”, ne vom transforma realitatea.
Dar ce se întâmplă dacă înăuntru e un cor întreg care strigă contrariul?
Dacă ai crescut cu vocea mamei, a tatălui, a vreunui bunic, a societății sau a propriei istorii care ți-a spus în mod repetat că „nu ești destul”? Si tu i-ai crezut…
Pentru că în mintea ta nu există “free speech,” ci există si un critic interior, antrenat (de cei menționați anterior 😉) și vigilent, pe care afirmațiile prea roz îl irită și îl activează.
Este ca și cum ai pune o pătură pufoasă, cu sclipici și inimioare, peste un foc care mocnește: nu-l stingi, doar îl ignori... până izbucnește.
Dar, stai puțin, există și persoane care se jură că aceste afirmații chiar functioneaza pentru ele, chiar se simt împuternicite de ele.
Ceva nu se leagă…
De ce nu funcționează afirmațiile pozitive pentru toți? 😬
Studiile au arătat că:
👉 La persoanele cu stimă de sine scăzută, repetarea afirmațiilor „Sunt o persoană adorabilă”, „Sunt puternic", sau „Sunt drăguț" a produs un efect invers: mai multă anxietate, o dispoziție mai proastă și un dialog intern și mai agresiv; sau cerința de a se concentra doar pe motivele pentru care astfel de afirmații ar fi adevărate i-au făcut să se simtă și mai rău.
👉 Pentru cei care au deja un respect de sine solid și cred în ei înșiși, repetarea acestor afirmații poate avea, însă, beneficiul de a-i face să se simtă ceva mai bine.
Aha! Deci trebuie sa ai deja o stima de sine ridicata ca sa functioneze practica aceasta. Trebuie să și crezi ce debitezi…
🔄 Ce se întâmplă înăuntru când repeți ceva ce nu crezi
Imaginează-ți că spui „Sunt demn(ă) de iubire” și dinăuntru se ridică o voce care-ți servește:
„Serios? Dar ți-ai văzut alegerile din ultimele relații?”,
„Ai uitat cum te-ai comportat săptămâna trecută?” — și tot așa.
Te trezești într-o bătălie cognitivă internă, în care încerci să te convingi de ceva în care nu crezi... încă. Și, culmea, te simți vinovat(ă) că nu reușești „să faci afirmațiile să meargă”.
Asta se întâmplă din cauza acelui dialog interior pe care-l avem cu totii.
Dacă afirmi cu voce tare că ești puternic și că ai multe calități, dar nu crezi că lucrurile stau așa, atunci criticul tău interior (menționat mai devreme) își va face treaba și îți va enumera toate motivele pentru care nu ești deloc puternic sau plin de calități.
Rezultatul va fi o luptă interioară și o perioadă lungă în care atenția ta va fi absorbită de toate acele dialoguri interioare care te doboară psihic în timp ce tu cauți cu disperare să le respingi.
Si atunci ce anume funcționează?
Găsești mai jos cheia acestei situații, precum și un set de instrumente pe care le poți folosi în funcție de context.
